„Sfarsitul Primului Razboi Mondial si constituirea Romaniei Mari au insemnat constientizarea de catre factorii decizionali si de catre populatie a necesitatii unor schimbari profunde la nivelul institutiilor statului roman. Era important sa fie puse in practica nu doar dezideratele prevazute in modificarile constitutionale din 1917 (reforma agrara, votul universal masculin) sau in declaratiile de Unire ale Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei, dar si alte promisiuni ale guvernantilor sau rezolvarea unor doleante mai vechi ale romanilor: autonomie locala, descentralizare administrativa etc. In primii ani postbelici se observa, pe de-o parte, cel putin la nivel declarativ, disponibilitatea oamenilor politici spre schimbare, iar pe de alta parte, radicalizarea unui curent contestatar si revendicativ, incluzand aici si miscarile de stanga. Era necesara adoptarea unei legislatii uniforme, care sa fie aplicata si inteleasa la nivelul intregii Romanii. Printre prioritatile legislative, de
Cărți,multe cărți.
