Liviu Rebreanu si Rebrenii. O biobibliografie documentara

In Maieru am trait cele mai frumoase si mai fericite zile ale vietii mele. Pana ce, cand sa implinesc zece ani, a trebuit sa merg la Nasaud, la liceu. De la Maieru la Nasaud, cale de cinci ore cu trasura, am plans amarnic, parca instinctul mi‑ar fi spus ca nu voi mai avea niciodata bucuria de viata ce am simtit‑o in comuna mare, bogata, de la poalele Ineului, cel cu zapada eterna. (LIVIU REBREANU, Marturisiri) O noua carte despre viata lui Rebreanu trebuie deci sa fie, inainte de toate, o carte exacta, o carte cinstita. Este supremul omagiu ce‑i poate fi adus. (NICULAE GHERAN, Tanarul Rebreanu) Romanismul vazut de Rebreanu pare a fi general valabil peste ani; pentru el, «romanul are intuitia eternitatii lui ca fiinta colectiva. De aici, imensa lui putere de a se asimila imprejurarilor, pastrandu-si totusi intact sufletul».    S-ar crede astfel ca cel care ar avea de gand sa scrie biografia lui Rebreanu le-ar avea pe toate la indemana, insa, dupa marturisirile lui Rebreanu ins