In al doilea volum din Literatura in totalitarism, Ana Selejan continua radiografierea lumii literare a unui deceniu intunecat, focalizand cu deosebire asupra implicatiilor congresului organizat de Uniunea Scriitorilor in 1953, prilej cu care se discuta, foarte animat, despre ultimele directive de la Moscova privind realismul-socialist in literatura.?Din 1992 incoace, am glosat intr-un fel sau altul, in reviste sau la TV, pe marginea tuturor celor sase volume din seria Literatura in totalitarism ? rod al unui efort documentar aproape unic in istoriografia noastra literara post ?89 ? prin care Ana Selejan a facut examenul presiunilor la care a fost supusa literatura romana din 1945 pina in 1960. ? (Dan C. Mihailescu)?Am aflat din cartile Anei Selejan multe lucruri pe care nu le stiam despre poetii si ideologii de la inceputul obsedantului deceniu. Impresia generala este de nebunie colectiva, de oroare si delir organizat. Nu-i recomandabil ca acest fenomen sa fie judecat cu usurinta si persiflat. Ne-ar scapa tragedia din interiorul lui. Cred ca autoarea studiului a procedat corect luand lucrurile in serios, notand cu atentie aberatiile ce se acumuleaza in presa de partid, in fine, punand obiectivitate in cercetarea pe care o face. Este atitudinea critica normala, singura care poate da o idee justa despre complexitatea si dramatismul unui proces cultural, indiferent de calitatea lui intelectuala. Numai in acest chip vom putea intelege ce s-a intamplat, cu adevarat, in cultura romana in epoca totalitarismului stalinist.? (Eugen Simion)
Cărți,multe cărți.
