Voi spune de la inceput ca Jurnalul lui Ion Urcan, tiparit acum, la trei ani de la disparitia prea timpurie a autorului, este unul dintre cele mai revelatoare si autentice documente de epoca aparute la noi in ultima vreme, acoperind perioada 1985-2020, dand seama, adica, despre ultimii ani ai ?deceniului satanic? comunist, cum l-a numit alt diarist de referinta, Mircea Zaciu, si anii tulburi si mereu neasezati de dupa Decembrie 1989. Masivul Jurnal scos acum la lumina tiparului certifica numitele calitati ale scriitorului, poet si critic deopotriva. Cunosteam, in parte, textul oferit mie, cu ani in urma, spre confruntare critica de catre autor si, citind acele pagini, cam jumatatea celor de acum, am fost frapat de autenticitatea inregistrarii de fapte cotidiene proiectate pe fundalul unei epoci de rascruce a istoriei noastre, cea care mai ramasese din anii intunecati si lipsiti de speranta ai dictaturii comuniste (a doua parte a deceniului 9 a secolului trecut) si urmatoarele trei
Cărți,multe cărți.
