In fine, antologia de fata este inca o incercare, alaturi de cele aratate mai sus, de a-i ura poetului ?buna regasire" cu tara de origine, pe care a parasit-o, constrans de capriciile istoriei, acum mai bine de patru decenii. Nu ne ramane decat sa speram ca si aceasta constrangere pur istorica, a individului, a generat, prin jocul destinului postum, o libertate literara, a materiei lirice: aceea de a ?suna" bine pe limba romana, pe care Oskar Pastior a indragit-o atat de mult.
Antologia de fata a incercat sa cuprinda fazele cele mai diferite din creatia lui Oskar Pastior. Totusi, mai putin documentate in antologie sunt poeziile din ultima perioada a creatiei sale, cand, fiind acceptat in cercul parizian Oulipo, si-a restrans interesul aproape exclusiv asupra formelor autoimpuse.[...]
Dincolo de aventura estetica asumata a traducerilor, ramane gestul - reparatoriu, am putea spune - de a reda publicului roman pe acel poet german care a contribuit in cel mai inalt grad, in ultimele decenii, prin traduceri, editii sau eseuri, la promovarea literaturii romane in tarile germanofone. Ar fi de amintit aici ca, pana acum, a aparut un singur volum de-al lui Pastior in limba romana, 33 de poeme cu Petrarca, in traducerea Norei Iuga (Bucuresti, Editura Fundatiei Culturale Romane, 2000), un volum excelent, dar din pacate slab difuzat la vremea sa. In rest, in ultimii ani, numele poetului a inceput sa redevina familiar oamenilor de litere din Romania mai ales datorita ?Festivalului International de Poezie Oskar Pastior" de la Sibiu, initiat din 2006 de Literaturhaus Berlin, sub directoratul lui Ernest Wichner - festival care a reunit nume de rasunet din lirica europeana -, ca si prin grija Hertei Müller, si ea prezenta la Sibiu an de an, de a pastra vie memoria celui care i-a fost prieten drag, dar si coleg de proiect literar; memoria celui pe care-l ipostaziase deja literar, prin personajul Leo Auberg din romanul Leaganul respiratiei (Bucuresti, Humanitas, 2010).
Cărți,multe cărți.
