Granita dintre artele plastice si fotografie este una tot mai incerta, este un taram vast si fragil, o subtila intrepatrundere de planuri si de idei, o lume adeseori ispititoare si extrem de complexa. Se presupune ca daca am reusi sa ne aplecam asupra inceputurilor cu o anume migala si cu perseverenta, daca am detine cunoasterea sublima si daca am avea harul vederii limpezi si neingradite, am putea intrezari viitorul, iar daca am sti sa privim cu atentie in inefabila oglinda launtrica, am putea identifi ca ceva mai mult decat dimensiunea epica a lumilor. Vestigiile unui timp aproape uitat ne conduc in mod subtil inspre lumina interioara, cea care confera oricui echilibru si trainicie existentiala. Orase imaginare isi deschid larg portile, astri mai apropiati sau mai indepartati pun bazele unei cosmogonii poetice si, dincolo de toate acestea, ramasitele unor civilizatii pierdute candva prind viata in lumina amiezilor sau in racoarea noptilor instelate. De peste tot se aud cuvinte pentru ca adeseori operele vorbesc despre aspectul discret al vietii, despre farmecul vertiginos al biruirii sinelui, despre melancolie si despre visare, apropiind totodata lumi, rascolind amintiri, innobiland cotidianul, dand viata lucrurilor inaparente. Imi imaginez!… Imi imaginez aproape cu pietate esentele vaste creatoare ale unui univers angelic, imi imaginez revenirea la simplitatea si puritatea originilor, imi imaginez ce ar mai putea ramane in urma fiecarei treceri, apoi, contempland imaginile care se desprind de noi si care insotesc timpul tot mai abstract, imi imaginez infinita biblioteca a tuturor lumilor. Da! Imi imaginez!… Imi imaginez si percep limita subtila dintre verbul "a fi" si verbul "a visa", intalnesc personajele tuturor posibilelor mele vieti si, mai ales, traiesc din nou istoriile de altadata. O lume prinde contur din lumea care dispare, un cuvant ia locul celui abia rostit, o briza insoteste orice asfintit si in spatele fiecarui lucru se afla o impresie efemera asemanatoare umbrei sau zborului. A surprinde mai intai realitatea, a combina apoi imaginile si a genera un cadru aflat dincolo de aparent este un joc cuceritor, este un exercitiu aproape initiatic prin care pot fi descatusate reprezentari inedite. Cu aceleasi reguli de compozitie, cu acelasi dozaj al tonurilor si al cromaticii, fotograful, la fel ca si plasticianul, isi modeleaza universul afectiv si aduce inspre actual o infinitate de trairi si de simboluri. O lume complexa prinde astfel contur din simplitatea fiecarui cadru, un mesaj percutant rezuma in sine toate experientele anonime, iar introspectia poate deveni in mod neingradit definitorie si revelatoare. J’Imagine s-a nascut din dorinta de a trece imaginile dinspre suportul virtual inspre unul palpabil. Pe hartie totul pare mult mai apropiat privitorului sau cititorului, este mult mai firesc, iar contactul nemijlocit cu imaginea devine o experienta deosebita. Volumul de fata este in egala masura un omagiu adresat formatiei literare materne, experientelor deosebite si cunostintelor minutios dobandite in "scoala de arte plastice", este o continuare a lucrarilor de grafica si de pictura care mi-au definit la un moment dat parcursul artistic. - Dorin Gabriel Tilicea
Cărți,multe cărți.
