?Istoria omenirii nu poate fi privita sau evaluata fragmentar. ea trebuie privita ca un tot unitar. Fiecare dintre noi, prin ceea ce gandim, prin felul cum ne manifestam, prin ceea ce intreprindem, suntem, in egala masura, antici sau moderni. Contemporaneitatea insasi, in ansamblul ei, nu poate fi rupta de radacinile, de inceputurile ei. Antichitatea e a noastra, a tuturor. Daca vrem sa stim cu adevarat cine suntem, trebuie sa stim mai intai cine am fost. Trecutul ne apartine. E adevarat, il putem ignora, dar nu-1 putem niciodata anihila. Intorcandu-ne in timp, ne regasim cu totii, constient sau inconstient, in comunitatea primordiala, in atmosfera paradisiaca a Edenului, in ?Mitul lui Dilmun? sau chiar in mlastinile nefericite de la Stellmoor, incercand parca sa ne depasim pe noi insine, sa fim mai mult decat suntem: creatie, dar nu simpla creatie. Vorbind in termeni profani si facand abstractie de Revelatie, s-ar putea spune ca am trait totdeauna in mit si nu putem trai in afar
Cărți,multe cărți.
