Jean Louis Carra, calator atras de hotarele orientale ale Europei ne ofera in cartea sa publicata in 1777, cea mai ampla marturie despre societatea romaneasca de la sfarsitul veacului al XVIII-lea.Aflate la jumatatea distantei dintre Europa Luminilor si Europa necunoscuta si misterioasa a despotismului oriental, cele doua principate, Moldova si Tara Romaneasca, isi dezvaluie treptat tainele in fata acestui aventurier pe care destinul l-a adus la Curtea printului Grigorie Ghica pentru a-i servi de secretar. Fascinat de frumusetea peisajului, Carra nu se obisnuieste insa prea usor cu amestecul neasteptat de traditii bizantine si turco-fanariote din interiorul acestei societati pe care o priveste, cel mai adesea, critic: ?Dupa aceasta, daca domnul Rousseau vine si mai spune ca popoarele barbare si fara legi valoreaza mai mult decat popoarele civilizate, il voi ruga sa mearga sa traiasca un an in padurile Moldovei.? (p.197)In ciuda severitatii cu care judeca aceste tinuturi atat de indepartate de civilizatia Luminilor, simpatia pe care o resimte fata de anumite personaje sau locuri este mult mai puternica. Istoria Moldovei si a Tarii Romanesti este privirea celuilalt, adesea binevoitoare, uneori severa si neintelegatoare, intotdeauna curioasa.
Cărți,multe cărți.
