Io, Stefan Voievod, din mila Lui Dumnezeu, Domn al Tarii Moldovei

Eu va las in grija mare, Idealul meu cel sfant- Sa stati straja la hotare, Sa paziti acest pamant! Am scris aceasta carte din dorinta de a recupera lipsa de informatie, persistenta deocamdata, despre viata si faptele de vitejie ale personalitatii fara seaman a neamului nostru ? voievodul Stefan cel Mare si Sfant. Am scris-o cu luciditatea pe care o da distanta in timp, incercand sa umplem cat de putin imensul gol de informatie despre trecutul nostru glorios, pe care regimul totalitar comunist a incercat sa-l condamne la uitare. Si faptul ca volumul vede lumina tiparului acum, cand sarbatorim donazeci de ani de independenta, este cu mult mai semnificativ, daca ne gandim ca Marele Voievod a luptat din prima pana in ultima zi de domnie pentru independenta si libertate, a aparat Moldova, cum spunea si Maria sa in scrisoarea catre Dogele venetian, ?cand cu cuvantul", fiind un excelent diplomat, ?cand cu sabia". De fapt, mai mult cu sabia, deoarece, asezata ?"in calea tuturor relelor", cum scrie cronicarul, Moldova era jinduita nu numai de vecini, dar si de neamuri de mai departe, pentru clima calda si pamanturile sale manoase. Stefan cel Mare s-a sprijinit in anii de domnie, in temei, pe clasa de mijloc a societatii, dar mai ales pe tarani, deoarece boierii, de cele mai multe ori, il tradau, gandindu-se cum sa-si protejeze si sa-si mareasca averile... - Autorul Fragment din cartea "Io, Stefan Voievod, Din Mila Lui Dumnezeu, Domn Al Tarii Moldovei" de Vlad Zbarciog: "Moartea lui Alexandru cel Bun a coborat cu repeziciune Moldova de la inaltimea la care o ridicase acest mare domn. Urmasii lui au inceput o lupta apriga pentru scaunul domnesc, lupta care a tulburat adesea linistea tarii si care nu se potolise aproape un sfert de secol. Ca urmare a acestor intrigi si confruntari de arme, Moldova cazuse intr-o intreita dependenta: fata de polonezi, de unguri si de turci. Poporul astepta un domn adevarat, un domn care sa puna capat acestor silnicii, prigoniri, omoruri din familia domneasca, si sa aduca din nou Tara Moldovei pe calea progresului. Dupa o succesiune nereusita la tronul tarii a mai multor membri ai familiei domnesti (Ilias, Stefan, Roman, Alexandrel, Petru), domnitor devine Bogdan, tatal lui Stefan cel Mare, care-i batu pe polonezii ce venira in ajutorul lui Alexandrel. Copil din flori, pe care Alexandru cel Bun nu-l recunoscuse, Bogdan parea sa-l continue intru totul pe tatal sau. Insa nu domni mult, fiind ucis la Reuseni, langa Suceava. Aflandu-se mereu alaturi, Stefan a vazut cu ochii proprii decapitarea tatalui de catre unchiul sau Petru Aron, al treilea copil din flori al lui Alexandru cel Bun. Era o noapte senina de octombrie 1451, aflam din cartea lui Ion Cupsa, Stefan cel Mare (din seria Domnitori si voievozi ai Tarilor Romane. Editura Militara, Bucuresti, 1974). Tanarul, posomorat la chip, frematand de manie si indignare, zorea tacut spre munti, pentru a se pune la adapost. Cativa ostasi credinciosi il scosesera pe Stefan din invalmaseala, reusind sa-i insele pe urmaritori si acum il calauzeau spre Transilvania, la curtea lui Iancu de Hunedoara."