Intre uitare si memorie

?Am ajuns la capatul calatoriei mele, o calatorie lunga si grea. Cu meandre si ocolisuri. O calatorie frumoasa, asa cum e viata... Si fara intoarcere. Numai dus.Sunt recunoscatoare tuturor celor care mi-au fost alaturi. La bine si la rau, cum se zice. Pe multi nu-i va mai putea ajunge recunostinta mea: si-au incheiat ei calatoria; dar poate, catre sfarsit, si-or fi adus aminte de mine, cu drag sau numai cu indiferenta, in nici un caz, sper, cu neplacere.Povestea mea are, fatal, lacune. Memoria afectiva ne joaca, uneori, asemenea feste. Inefabilul tocmai asta e: ceea ce nu se poate exprima. Multe lucruri nu am putut, nu am stiut, sau chiar nu am vrut sa le exprim.Dar, in ceea ce am spus, am cautat sa fiu corecta. Exacta. Chiar daca nu am reusit totdeauna, intentia asta a fost.? - Micaela Ghitescu