Increderea. O directie, nu o destinatie

Invataturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuti lideri spirituali ai secolului XX, rastoarna tiparele clasice de gandire, provocandu-ne la o permanenta punere sub semnul intrebarii a certitudinilor si la un proces de constientizare de sine. Cartile din seria Incursiune intr-un nou mod de viata prezinta viziunea acestuia privind cele mai importante probleme pe care si le pun oamenii interesati de stiinta transformarii de sine si de o spiritualitate adaptata la provocarile cotidiene ale vietii contemporane. Societatea distruge increderea de la radacina: ea nu te lasa sa ai incredere in tine. Te invata alte genuri de incredere – increderea in parinti, increderea in Biserica, increderea in stat, increderea in Dumnezeu si asa mai departe, dar increderea de baza este distrusa complet. Si atunci toate celelalte tipuri de incredere sunt false – nu au cum sa fie altfel decat false! - Osho In aceeasi serie: • Inteligenta. Reactioneaza creativ la prezent • Libertatea. Curajul de a fi tu insuti • Intimitatea. Increderea in sine si in celalalt • Bucuria. Fericirea care vine din interior • Curajul. Bucuria de a trai periculos Carte recomandata de Ligia Pop in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti". Fragment din volumul "Increderea. O directie, nu o destinatie" de Osho: „Credinta se teme de indoiala - se teme fiindca a inabusit-o. Cand reprimi ceva, continui sa te temi de acel lucru fiindca, in adancul fiintei tale, astepti ca el sa se razbune vehement atunci cand se iveste prilejul. Credinta ta sta pe o zona seismica si indoiala devine cu zi ce trece mai puternica, pentru ca in fiecare zi trebuie sa o inabusi. Mai devreme sau mai tarziu, n-ai sa mai poti s-o inabusi, deoarece va fi mai puternica decat credinta ta. Atunci ea iti va darama pur si simplu credinta. Insa increderea nu se teme de indoiala, pentru ca increderea nu se opune indoielii. Increderea se foloseste de indoiala, increderea stie sa foloseasca energia indoielii. Asta e diferenta dintre credinta si incredere. Credinta e falsa; ea creeaza un gen fals de religie, ea creeaza ipocrizie. Increderea are o frumusete nemaipomenita si un adevar sublim in ea. Ea se dezvolta prin indoiala, foloseste indoiala ca ingrasamant, transforma indoiala. Indoiala e o prietena, indoiala nu e un dusman. Si, daca increderea nu a trecut prin multe indoieli, ea ramane neputincioasa. De unde sa capete forta, de unde sa adune integrare? In lipsa provocarilor, ramane slaba. Indoiala este o provocare. Daca increderea ta stie sa raspunda provocarii, se imprieteneste cu indoiala, atunci se va putea dezvolta prin intermediul ei. Si nu vei mai fi o persoana scindata care in adancul sufletului se indoieste, dar la suprafata e credincioasa. Vei avea un fel de unitate, vei fi un individ, nedivizat. Iar acea individualitate este ceea ce vechile religii numesc „suflet". La suflet se ajunge prin indoiala, nu prin credinta. Credinta e doar o masca - iti ascunzi chipul original. Increderea e transformare: devii mai luminat. Si fiindca folosesti indoiala drept provocare, drept oportunitate, nu mai exista reprimare. Incetul cu incetul indoiala dispare fiindca energia ei a fost preluata de incredere.”