Iluzia autoexilului o carte adevarata. Un roman care recurge la sublimare: modelul spiritual devine matrice. Pe mine m-a fascinat. L-am citit pe nerasuflate. Cu mijloace livresti consacrate de Proust, Faulkner, si, la noi, de Gabriela Adamesteanu, in acest roman e folosita din plin dimensiunea timpului. Prezentul, trecutul si viitorul se combina intr-un fluid continuu de simultaneitate temporala, a unor trasee care se intretaie, ramanand totusi distincte. Amintirea si nazuinta sunt aduse in prezent, prezentul cititorului, pentru ca el sa poata exersa trairi sau pentru a le cauta pe cele ideale. Acest prezent devine astfel, timp martor, timp reper, timp criteriu al visarilor. Naratiunea se desfasoara normal, intr-un cotidian obisnuit. Recunosti viata noastra din anii ’60-’70-’80 ai secolului trecut, dar si viata din timpul prezent, anul 2019, asta o sa-ti placa mult, Zenaida. Aceasta viata cotidiana, e trecuta prin filtrele relatiilor, experientelor, sperantelor umane, si dobandes
Cărți,multe cărți.
