În acea dimineaţă a duminicii de Paşti, acela, în furtună, am sărbătorit cu adevărat viata lui Iisus şi viata tuturor maeştrilor care au ales să trăiască după calea maestrului. Am sărbătorit învierea lui, am sărbătorit faptul că a trăit cu adevărat ca fiul lui Dumnezeu – şi din aceasta ne-am bucurat. De asta a putut el să pună totul la bătaie. Era o fiinţă care era dăruită cu sânge regesc. O entitate pentru care totul se aranja întocmai – şi cu siguranţă că ar fi putut să seducă, cu puterea aceea. Dar cei care abuzează de puterea asta întotdeauna sfârşesc în cele mai mizerabile dintre vieţi. Funcţionează pe moment, dar odată şi odată tot îi ajunge din urmă. Iisus a fost o entitate care a dat-o la o parte pe femeia pe care o iubea, pe copiii lui, tronul – şi care a avut un mesaj. Mesajul era: „Pentru ca eu să fiu regele evreilor, trebuie mai întâi să fiu fiul lui Dumnezeu şi, ca urmare, trebuie să îmi trăiesc viaţa cu refrenul acesta, nu că sunt fiul mamei şi al tatălui meu. Toată lumea poate să fie fiul şi fiica părinţilor săi, dar foarte puţini sunt cei care, în cele din urmă, decid să spună, eu sunt sângele regesc al Spiritului meu Sfânt şi asta e viaţa pe care trebuie să o trăiesc.“
Cărți,multe cărți.
