Din nord, dupa o experienta de dascal la scoala din Ieud, Ioan Es.Pop a naufragiat prin '88, in Capitala ca muncitor pe un santier, mai apoi, dupa '89, ca redactor la Luceafarul, izbutind sa-si transforme naufragiul in descoperire esentuala, precum eroul lui defoe. Cu migala, cu entiziasm, cu rabdare, cu Vineri, Robinson a facut din naufragiul sau o terapeutica a oricarei alienari, inclusiv a celei de sine insusi. Cu talent, cu intuitie, cu imaginatie, cu nouazecistii, Ioan Es.Pop si-a convertit naufragiul intr-o spendida revocare dramatic-lirica a neantului zilnic, cum numai poetilor de tot li se poate intampla. Ieudul fara iesire este expresia plina de prospetime poetica a acestei convertiri. - Laurentiu Ulici
Cărți,multe cărți.
