Dupa 1947 insa, odata cu comunizarea Romaniei, lucrurile aveau sa devina, pentru filozof, cu adevarat tragice. Filozofia fusese izgonita din templul ei si inlocuita cu o ideologie de partid, iar destinul filozofic al lui Camil Petrescu, frant: '' Ma gandesc - scria el intr-o nota lamuritoare la DOCTRINA SUBSTANTEI - ca la niste imagini de vis neverosimil la acei reputati ganditori care se puteau concentra zece ani, cate 10 ore zilnic asupra aceleasi teme, care aveau libertatea sa inchida ferestrele ca sa nu-i tulbure zgomotul unei batalii, care trecea ca un nor incarcat pe langa casa lor.
caci, pe atunci nu erau smulsi cu dispret de la munca lor, scosi din casa cu revolverul la tampla si pusi, sub aceeasi amenintare, sa care zi si noapte muntii la bateriile in actiune. Ani si ani. Decenii intregi''.
Cărți,multe cărți.
