„Încă din debutul lucrării, sesizăm în mod clar intenția lui Emil-Marius Pașcan de a realiza un studiu monografic în domeniul filosofiei morale, zonă mai puțin cercetată și teoretizată în cazul filosofului scoțian D. Hume. Conștient de răspunderea asumată, autorul realizează că nu poate desluși contribuția humeană pe teritoriul moralității fără să puncteze, în prealabil, premisele deopotrivă ontologice și epistemologice de la care pleacă D. Hume. Nu întâmplător, în primul capitol al lucrării clarifică problema cauzalității și a termenului de substanță la D. Hume, filosoful cel mai lucid și matur al empirismului englez, din secolul al XVIII-lea. Tot aici, aflăm că D. Hume nu recunoaște entitatea de suflet ca și noțiune abstractă, pronunțându-se pentru analiza psihismului generat și întreținut de experiența concretă.” (Teodor Vidam)
Cărți,multe cărți.
