Haiduci si talhari

...Mitul haiduciei intra in relatie directa cu celelalte patru mituri fundamentale ale romanilor: cu mitul descalecarii pentru ca haiducul stapaneste un teritoriu doar al sau, fiind si un erou civilizator, pe langa un erou justitiar; cu mitul zburatorului- pentru ca este replica feminina intr-un mit initiatic, dragostea fiind inlocuita cu lupta si cu moartea; cu Miorita pentru ca haiducul se afla intr-o relatie directa, dependenta cu natura si cu moartea. (Lucian Strochi) Fragment din volum: „De la Paul din Alep am aflat si despre faptul ca la curtea lui Vasile Lupu „Divanul de sambata" era pentru talhari si ca domnitorul „osandea pe unii la moarte, slobozea pe altii". Lupta pentru tron dintre Vasile Lupu si Gheorghe Stefan, prezenta cazacilor in Moldova, au creat o stare de nesiguranta in Moldova. Cazacii „s-au imprastiat in munti si paduri si au pradat pe locuitorii tarii care fugisera. Au despuiet chiar si femeile acestora, au pradat bisericile si manastirile pentru ca acolo isi cautasera scaparea si fiindca tradasera domnul si stapanul lor Vasile Voievod". Printre cei jefuiti de cazaci s-au aflat negustorii evrei, multi dintre ei aflandu-si sfarsitul de sabiile cazace, Timus isi facuse o faima de adevarat „iudeo-octon". In Tara Romaneasca, mai cumpatat condusa de Matei Basarab, nu lipsesc talhariile. Dintr-un document din 10 august 1634 aflam ca „...fiindu Barbu clucer trimis de domnul nostru la imparatie in slujba mariei sale si a tarii, aici in urma lui mers-au niste hoti in casa lui din Poiana de i-au prinsu jupaneasa si pre oamenii lui i-au muncit noaptea si i-au arsu cu foc pana i-au perit atunce toate cartile de mosii". Dimitrie Cantemir are si el o parere asemanatoare celei a strainului Baksic, este o marturie a unui moldovean, e drept care a stat mai mult departe de ai sai: „Fac dese furturi si talharii si daca navalesc in tinuturile tataresti spun ca nu au rapit bunurile altora, ci le-au luat inapoi pe ale lor, deoarece tatarii n-ar avea astazi nimic care sa nu fi fost luat cu japca de la inaintasii acestora". La 1677, Antonio Rossi din Mondaino se afla la Cotnari si scria: „Nu se aude altceva decat de talhari si ucideri si se traieste neincetat cu mare spaima de talhari. Nici domnul, nici altul nu are puterea de a-i imprastia, caci sunt adunati impreuna in cete de 100 sau 200 de oameni si merg jefuind, ba un oras, ba un sat si iau si camsa bietelor femei.”