Prima povestire, Hadji Agha, a fost publicata in 1945, adica la patru ani dupa ce, la 25 august 1941, armatele britanice si cele rusesti au intrat in Iran si l‑au fortat pe Reza Sah, intemeietorul dinastiei Pahlavi, sa abdice in favoarea fiului sau, Mohammad Reza Pahlavi Ariamehr, si sa plece in exil. In putine dintre textele hedayatiene (si acolo partial), verva caustica, satira, ironia necrutatoare, acuitatea, precizia observatiei realiste sunt atat de evidente, valori de intensitate frizand paroxismul si dezvaluind un Hedayat „rau”, aproape mizantrop. A doua povestire, Misiunea, e scrisa la Paris, in 1930, in aceeasi viziune dramatica (mai cu seama, Caravana islamului). Acest triptic narativ‑dramatic este o satira inversunata impotriva falsilor conducatori religiosi, escroci si impostori care fac din valorile islamului instrumente sigure de imbogatire a lor. (Gheorghe Iorga)
Cărți,multe cărți.
