Gravura in mi bemol

Candva, a existat pe lume un personaj care a locuit in mansarda unei case construite in stil neobaroc. Un personaj care a trait inchipuirea unei povesti de dragoste, care a fost posedat de muzica si care scotea din vioara sunte ce nu pot fi cantate. Hugo e numele lui si povestea e mai mult decat poveste, e promisiunea unei povesti. Hugo a calatorit, a iubit si incercat sa iubeasca, a dorit-o pe fiica alba a unui anticar din Roma, a sucit mintile celor care au ascultat muzica scoasa de arcusul lui, a visat vise ce nu pot fi visate, a patruns in gandurile oamenilor si oamenii nu au mai putut sa-l scoata de acolo. Uneori a fost filozof. Altdata a urcat un munte pazit de un cosas langa Lacul Como si s-a intalnit acolo cu Cineva cu care nimeni nu poate sa se intalneasca. Iar prima lui amintire de la Roma a fost moartea de batranete a unui tantar care i s-a asezat cuminte pe mana.