?Confiscat de Securitate in 1959 si devenit corp delict in procesul lotului Noica, romanul Asteptand ceasul de apoi parea definitiv pierdut. Dupa o jumatate de secol, in 2010, dactilograma a fost descoperita in Fondul Bibliotecii CNSAS din sediul Arhivelor de la Popesti-Leordeni. «Speram sa se schimbe regimul si sa-l pot publica», ar fi spus Dinu Pillat despre roman la interogatoriul din 24 februarie 1960. «M-am inspirat din psihoza mistica a miscarii legionare, nu l-am scris cu inten?ie subversiva.» Mai mult, cititorii vor vedea ca, prin atitudinea critica a autorului fa?a de aceasta miscare, cartea pentru care a fost invinuit este dovada insasi a nevinovatiei sale.
De ce «asteptand ceasul de apoi»? Pentru ca lumea prezentului este atat de corupta, incat, inaintea Apocalipsei, cand timpul cazut al Istoriei va ajunge la sfarsitul lui, trebuie facut un ultim efort de redresare morala a acestei lumi. «Vestitorii», anun?and sfarsitul timpului, parusia ca revenire a Domnului, pregatesc totodata judecata finala prin supresiunea «timpului lui Mitica». Lucrul scandalos, «greseala de neiertat», cum spune Cioran, nu este ca ei «concep un viitor pentru o ?ara ce nu avea nici unul», ci ca imagineaza mantuiri colective. Ca amesteca istoria cu mistica si judecata morala si religioasa cu crima. Drumul catre paradis nu poate trece prin infernul sangelui varsat. Lumea de «aici» si cea a impara?iei Cerului nu pot trai decat in disjunc?ie.
Daca vrem cu orice pre? sa urcam spre «ideologia» autorului, as in?elege cartea lui Dinu Pillat ca «cearta» a acestuia cu miscarea celor care voisera sa amestece crima in problema mantuirii.? (Gabriel LIICEANU)
Cărți,multe cărți.
