Craii de Curtea-Veche

?Textul lui Mateiu I. Caragiale e scris pentru acele momente din viata fiecarui om in care trecutul e mai important decat actualitatea, voluptatea mai importanta decat adevarul, miresmele inchipuite sau visate mai importante decat realul. E o apoteoza a placerii, cu extazele si abisurile ei pline de primejdii.? - Andrei Plesu?Craii de Curtea-Veche este cea mai putin pamanteasca dintre lucrarile noastre epice. Totul poate fi identificat si gasit conform cu imaginea contemporana a societatii si totusi toate sunt ridicate, cu mult peste nivelul contingentelor, intr-un cer de legenda, de mit.? - Perpessicius?Craii de Curtea-Veche a fost si va ramane una dintre operele cele mai reputate ale literaturii romane, careia multi «mateini» ii dedica un adevarat cult. Opera este o evocare plina de farmec amar, de nostalgie sfasietoare a Bucurestilor, in chipurile sale vechi, de pe la jumatatea secolului al nouasprezecelea pana in preajma Primului Razboi Mondial. A iubi profund Craii inseamna a face sa retraiasca in imaginar Bucurestii aceia. Desenator si acvarelist de imens talent, Razvan Luscov s-a preocupat cu devotiune, ingeniozitate si rabdare sa regaseasca urmele lumii pierdute in care se desfasoara actiunea romanului. Intemeiat pe mii de documente de epoca, artistul a reconstituit in sute de ilustratii case, strazi, saloane, oameni, a dat un chip pe care nu-l putem uita lui Pasadia, Pantazi, Pirgu, Penei, Arnotenilor... Cu o pasiune de arheolog, intelegand ca urma realitatii este cel mai bun combustibil al fanteziei, Razvan Luscov a suprapus operei mateine o lume de imagini de care nu ne vom mai putea dispensa... mai mult, a redat viata unei lumi disparute pe care o plangem cu o dulce-amara melancolie.? - Ion Vianu