Gnomul altui pamant

In poemele in proza ale Ionelei Ablai se impune, ca o necesitate, intelegerea dimensiunii culturale a textului care insoteste organic orice scena, orice poveste. Imi pare bine ca Ionela nu se teme ca i s-ar putea reprosa apetenta livresca pentru ca foloseste citate, neologisme, nume de referinta... Poemul moare daca nu il prinzi in carlige serioase in rama de lemn. Ionela Ablai este o poeta foarte puternica, cu foarte multa personalitate, care nu se impune confundand forta cu vulgaritatea. Ea sapa adanc, pana la straturile cele mai profunde ale misiilor vechi, ea este, in felul ei, un cautator de aur... nu e un minimalist, ea, mai curand, este un maximalist care mai are putin de luptat pentru inlaturarea ultimului cercel care nu ar fi de aur. O citesc acum pe Ionela Ablai, cu sporita curiozitate, pentru ca in poemele ei gasesc ceea ce pierd tot mai mult in poezia tinerelor poete recente, desi tematica abordata de acestea este invariabil aceeasi: amorul total. Dar, daca la majoritatea poetelor, daruirea totala se varsa in galeata cu dejectii, in cazul Ionelei Ablai, strigatul carnii realizeaza mereu salturi aflate dincolo de imediat. In poemele in proza ale acestei scriitoare din Valea Jiului, se impune, ca o necesitate, intelegerea dimensiunii culturale a textului, care insoteste organic orice scena, orice poveste. Imi pare bine ca Ionela nu se teme ca i s-ar putea reprosa apetenta livresca pentru ca foloseste citate, neologisme, nume de referinta… Poemul moare daca nu il prinzi in carlige serioase in rama de lemn. Imi place sa o citesc pe I.A. si pentru ca tot ce am scris aici, despre ea, ma caracterizeaza pana la un punct si pe mine, nemaivorbind ca, din perioada studentiei mele, cel mai mult mi-au placut poemele in proza! - Nora Iuga