În clipa aceea m-am întrebat – mai exact, am ştiut – că Sabina e fata pe care Agata o văzuse la braţul lui Cirus: „şuie, cu parul ca inul, cu faţa de un alb transparent, albăstrui, ca sticla de Lalique, cu picioarele goale în sandale romane, cu o rochie de pânză, încreţită la gât ca o ie". Nu, Sabina nu era îmbrăcată aşa şi, mai ales, acum nu era şuie. Dar portretul zugrăvit de Agata semăna grozav de bine cu Sabina, aşa cum apăruse pe maidan cu ani în urmă, pajul Lucianei. „O văd în rolul unui paj sau al unui ciobănaş, îi scria Agata lui Cirus. Şi sunt sigură că pentru ea mi-ai cerut schiurile." — Dragă Rada, ai înţeles care e rolul meu aici? mă întreabă Petrache. Eu sunt doica din tragediile antice sau confidentul din comediile clasice. Am parte numai de roluri secundare, deşi m-am născut prim-amorez. Cella Serghi, Gențiane
Cărți,multe cărți.
