Ceea ce însă îl caracteriza pe generalul Christescu şi justifica suficient superioritatea sa de comandant era rapiditatea concepţiei, claritatea cugetării, spiritul de pătrundere a situaţiei, darul de a vedea totdeauna mai departe, metoda pozitivistă şi energică de a pune în aplicare o hotărâre odată luată. [...] În cariera sa militară, generalul Christescu a semnat câteva acte pe care istoria le-a şi înregistrat: contribuţia sa în 1913 la victoria armatelor sârbeşti şi româneşti; reorganizarea armatei noastre în iarna şi primăvara anului 1917 şi organizarea strălucitei defensive ofensive din prima fază a bătăliei de la Mărăşeşti. (Romulus Seişanu)
Cărți,multe cărți.
