In evolutia gandirii europene obiectul central al esteticii a fost, timp de secole, conceptul de frumos. Astazi estetica si critica evita sa ofere judecati mai ales asupra problemelor fundamentale. Frumosul este insa necesar ca mijloc de unitate si reconciliere a experientei fragmentare a secolului XX.Andra Panduru este lector universitar la Catedra de Tehnico-Teoretice, Disciplina Anatomie Artistica, a Universitatii Nationale de Arte Bucuresti, doctor in Estetica Artelor Plastice.Frumosul ofera un tip de limbaj obiectiv. El ne indreapta atentia asupra obiectelor naturale si artificiale. Din natura, omul isi extrage criterii ale frumosului si in acelasi timp frumosul impune o referire la natura. Exista o armonie prestabilita intre gustul omului si productiile naturii, pentru ca frumosul natural nu exista decat in noi. Legile fizice si biologice care guverneaza universul penetreaza in om, il organizeaza si fac ca el sa coincida cu aceste legi. Forta frumosului consta in puterea de a evoca perfectiunea absoluta. Frumosul artistic este considerat cristalizare a frumosului natural, pentru ca arta confera forma si stabilitate frumusetii mobile a regnului vegetal. Frumosul din natura, cu armonia formei specifica structurilor cristaline simple, dar si domeniului vegetal si configuratiei lumii animale, se desavarseste prin stabilitatea formei atemporale a artei.Prin urmare, arta nu este evadare din realitate, ci o integrare in ea.
Cărți,multe cărți.
