Am crescut crezând că în adevăratele povești de iubire trebuie să existe un martir sau un mare sacrificiu pentru a fi valoroase. Cărțile mele preferate, melodiile de dragoste, filmele, cele cu care rezonez, au lăsat în urmă o mare suferință după ce am dat ultima pagină, notele s-au stins sau genericul a început să ruleze. Din cauza asta am dezvoltat cea mai masochistă dintre inimile romantice, fapt ce a dus la boala mea. Când am trăit povestea asta, propriul basm, la acel moment nu știam, pentru că eram tânără și naivă. Asta este diferența dintre ficțiune și realitate. Nu-ți poți retrăi povestea de iubire; până îți dai tu seama că o trăiești se termină. Cel puțin, așa a fost în cazul meu. Triple Falls n-a fost deloc ceea ce părea, nici bărbații care m-au luat sub aripa lor. Ca să pot să rămân cu ei însă, a trebuit să le cunosc secretele. Secrete care ne-au costat totul pentru a putea fi păstrate. Și toți am fost pedepsiți.
Cărți,multe cărți.
