Franz, Dora, fetita si papusa de Didier Levy, cu ilustratii de Tiziana Romanin
Toate povestile sunt adevarate
Intr-o zi, Franz si Dora se plimba fara tinta pe strazile inca mangaiate de soarele de toamna tarzie. Intr-un parc, se intalnesc cu o fetita care isi pierduse papusa. Ca s-o consoleze, Franz inventeaza pe loc o poveste. Papusa nu s-a pierdut, ci a plecat pentru o vreme sa cunoasca lumea, iar el a aflat acest lucru pentru ca papusa, stiind ca fetita nu poate inca sa citeasca, i-a trimis lui o scrisoare ca s-o anunte. Si ce spune papusa in scrisoare? Franz nu are incotro si trebuie sa continue povestea, zi dupa zi, scrisoare dupa scrisoare.
Suntem in Berlinul anilor 20 si Franz Kafka, marele scriitor, isi cunoaste deja diagnosticul nemilos, tuberculoza care-l va rapune nu peste mult timp. Simte ca fortele creatoare i se sting, iar singurii care i-au ramas aproape sunt iubita sa, Dora Dymant, si prietenul sau, Max Brod.
Pe una dintre aleile parcului, Franz si Dora o intalnesc pe Ingrid. Copila plange cu lacrimi fierbinti. Cu parul ei tuns scurt, parca e un puisor cazut din cuib.
? De ce plangi? o intreaba Dora si se lasa in genunchi langa ea.
? Papusa mea, spune fetita printre suspine. A disparut.
Franz zambeste.
? Ba nu, papusa ta n-a disparut, spune el. Tocmai a plecat intr-o calatorie.
Ingrid ridica ochii. Se uita neincrezatoare la Franz:
? De unde stii tu?
? Mi-a trimis o scrisoare.
? Arata-mi-o!
? E acasa, zice Franz. Mi-a adus-o postasul, dar, daca vrei, ti-o citesc maine cu placere.
Ingrid incuviinteaza din cap. Isi dau intalnire a doua zi ca sa citeasca impreuna scrisoarea.
Personajele din aceasta poveste au existat cu adevarat. Franz, Dora, fetita? Lui Franz nu-i placea deloc ce scria, pana intr-atat incat l-a rugat pe prietenul sau, Max, sa-i distruga manuscrisele dupa ce va muri. Dar Max n-a facut asta. Datorita acestui prieten care nu s-a tinut de cuvant, lumea intreaga a putut sa descopere geniul lui Franz Kafka, unul dintre marii scriitori ai secolului XX. Cat despre scrisorile papusii, acestea nu au fost gasite niciodata, dar si Dora, si Max au vorbit mult despre ele in Memoriile lor. Fara indoiala ca si scrisorilor li s-a facut dor sa plece intr-o calatorie?
Traducere de Lavinia Braniste
Cărți,multe cărți.
