Din sicriu-i mancat de carii un cuc masoara clipele Si somnului meu ii rupe aripile, Iar eu din inalturi negre cad pe pamant Si ma-ntreb de-am visat si ma mir ca mai sunt. Casc ochii, deschid geamul si ceata patrunde in mine, Spitalele de nebuni gem, sunt pline. Incet, incet, apare ca o naluca 2000, Sarind peste morti, calcand peste vii. – S-acum… La dracu! Cine sunt eu? – Ce, n-ai oglinda? Inchina-te la Dumnezeu!
Cărți,multe cărți.
