„Provocată din neatenția personală sau a celor din jur, din curiozitate, teribilism sau din lipsa de informare, arsura este una dintre cele mai frecvente traume la vârsta copilăriei şi a adolescenței. Uneori, în cazuri mai puțin grave, arsura trece relativ uşor. Alteori, însă, accidentul în sine, rănile şi, ulterior, cicatricile, durerea fizică, dar şi suferinţa psihică sunt considerabile şi greu de îndurat atât pentru victime, cât şi pentru cei apropiaţi lor. Dacă ar fi să facem un scurt sondaj în rândurile părinților sau al copiilor, mai toți vor dovedi că, teoretic, ştiu cum să prevină astfel de accidente şi ce trebuie făcut în primă instanţă, în cazul în care acestea se întâmplă. Totuşi, realitatea din unitățile de primiri urgenţe şi din spitalele pediatrice demonstrează contrariul. Pentru a ne argumenta afirmația, considerăm necesar să prezentăm aici rezultatele unui studiu realizat pe un lot de 1.380 de pacienți cu vârste cuprinse între o lună şi 18 ani, proveniți din toate județele țării, trataţi în cadrul Secției de Chirurgie Plastică şi Arşi a Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu” din Bucureşti, în perioada 2015-2018. Dintre rezultatele acestui studiu complex, ne vom opri la acele aspecte care ilustrează împrejurările în care s-au petrecut accidentele de arsură (acestea oferind informații importante privind adoptarea şi adaptarea măsurilor de prevenţie), precum şi asupra acelora referitoare la măsurile de prim-ajutor acordate victimelor, pentru a evidenția ce este corect şi ce este dăunător...”
Cărți,multe cărți.
