?Prozopoezia (recunosc, genul meu preferat?) unui bloc in care mai toti - vreo 10 - adolescentii sunt indragostiti mortal de una, Tina, tanara de la 4, «cu nume simplu/ ca sunetul unui clopotel, cum spunea madam Pricolici», «cu zambetul construit pentru zilele in care merge la interviuri». Ca unul care stiu de nu ce-i postmodernismul, macar cum se cade cu un lift, ma simt dator sa scriu ca, in epoca literaturii liftelnice, nu am citit ceva mai impertinent cu problemele zise majore, ceva mai atasat de micile cruzimi si infinitezimalele duiosii ca aceasta poveste care, in final, «incepe sa semene cu o drama».? - Radu Cosasu
Cărți,multe cărți.
