Nimeni nu poate avea pretenția unei exhaustive realizări, căci realitatea din care se extrage seva cunoașterii nu se oprește în a ne oferi subiecte de studiu şi reflecție. Dacă la momentul susținerii publice a tezei ea conținea o serie de note originale, cel puțin pentru literatura şi practica română, în timp unele dintre acestea, considerate atunci „moderne” au devenit locuri comune, altele înscrise atunci în sfera „clasicului” şi-au păstrat valoarea de baze necesar a fi cunoscute, fiind încă întâlnite în practică. După susținerea publică din 1998, am publicat în anul 2003 o formă revăzută a acestei teze sub titlul „Clasic şi modern în examinarea criminalistică a documentelor suspecte” la editura Alma Mater. Acel titlu era conform cu ceea ce ne propusesem să reprezinte studiul doctoral pe care conducătorul de doctorat l-a denumit simplu „Falsul în acte”. Am reluat unele subiecte în anul 2008, când părţi ale aceleiași teze au fost dezvoltate şi folosite la publicarea împreună cu Augustin Lazăr a lucrării „Expertiza criminalistică a documentelor – Aspecte tactice şi tehnice”, Curs pentru studii de master la Editura Lumina Lex. Cu ocazia revederii lucrării în vederea prezentei publicări am găsit necesar să adăugăm pe alocuri unele note de natura a aduce la zi aspecte de reglementare legală, ca şi elemente noi de dezvoltare metodică, ori tehnică în domeniul pe care îl indică titlul tezei: „Falsul în acte”.
Cărți,multe cărți.
