Articolul 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reglementează ”Dreptul la un proces echitabil”, care desemnează, pe de o parte, toate garanțiile procedurale enunțate de această dispoziție, iar, pe de altă parte, dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei, o garanție cu conținut propriu. În temeiul art.6 par.1 din Convenție, ”[o]rice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, public și în termen rezonabil, de către o instanță independența și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații penale îndreptate împotrivă sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sală de ședința poate fi interzis presei și publicului pe întreagă durată a procesului sau a unei părți a acestuia, în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsură considerată absolut necesară de către instanță când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției.” Sub aspect civil, pentru că art.6 par.1 să devină aplicabil, trebuie să fie îndeplinite mai multe condiții: a) să existe o contestație cu privire la „un drept ce poate fi pretins”, pus în valoare pe calea unei acțiuni în justiție, în sistemul de drept intern; b) contestația să fie „reala și serioasa”, ea putând să privească atât existența dreptului, cât și întinderea sau modurile în care se exercită; c) rezultatul procedurii să fie „direct și nedeterminant” cu privire la existența dreptului. Garanțiile unui proces echitabil presupun dreptul la o instanță, independența și imparțială, stabilită prin lege. Garanțiile privind desfășurarea procedurii iau în considerare: principiul egalității armelor; audierea în prezența părților; principiul contradictorialității; administrarea probelor: principiul administrării nemijlocite a probelor; dreptul persoanei de a-i fi examinată cauza în mod adecvat; publicitatea procedurii; oralitatea procedurii; termenul rezonabil; motivarea hotărârilor și res judicata, în conformitate cu principiul securității juridice etc. Hotărârile pronunțate împotrivă României de Curtea Europeană a Drepturilor Omului sunt abundente în privință încălcării art.6 păr.1 și art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție, iar volumele de față selectează tipologii, tocmai în vederea unei consultări mai simple pentru cititorii săi. Au fost utilizate în acest sens, în mare parte, concluziile celor 10 volume publicate sub denumirea ”Hotararile Curții Europene a Drepturilor Omului împotrivă României. Analiză, autorități potențial responsabile, consecințe 1994-2014” de Editură Universitară din București, în perioadă 2010-2015. În materia neexecutarii hotărârilor judecătorești, lucrarea realizează o simplă selecție de tipologii, prezentarea exhaustivă fiind cuprinsă în volumul ”Executarea silită. Hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate în cauzele împotrivă Romaniei”, publicat de aceiași autori, în anul 2015, la Editură Universitară, coordonator Vasile Bozeșan. Prezența lucrare poate constitui un instrument necesar mediului universitar, magistraților și avocaților, precum și o foarte utilă sursă de repere pentru orice alte persoane care doresc să se informeze corect asupra spațiului
Cărți,multe cărți.
