Desi despre cel mai talentat cineast din spatiul autohton s-a scris mult, fenomenul Loteanu nu a fost cunoscut in toata amploarea temperamentului artistic, care a surprins cele mai profunde manifestari ale sufletului etnic. Intru depasirea ?insuficientei exegetice?, a fost elaborat un studiu complex si modern, care se axeaza pe dialogul interior dintre analiza filmologica a operei cinematografice si psihanaliza biografiei artistului. Un asemenea demers polivalent detine un scop dublu: evidentierea originalitatii discursului loteanian, care a avut un impact vadit la imbogatirea limbajului cinematografic, dar si relevarea dramei umane a unui creator de sorginte romantica. Structura monografiei este axata pe miturile calauzitoare ale creatiei lui Loteanu: mitul eternei revolutii, mitul eternei reintoarceri, mitul eternei libertati, mitul eternului feminin, mitul geniului. Scopul major ? dezvaluirea polifonismului exceptional al operei maestrului, scoaterea in relief atat a raportului dintre film si alte arte, cat si a relatiei deosebit de tensionate in cadrul dicursului neoromantic a triadei ?prototip-autor-interpret?. Pentru prima oara, a fost reexaminata si reevaluata cea mai complexa etapa a creatiei lui Loteanu ? emigrarea la Moscova, constientizand impactul destinal al parasirii patriei regasite si vicisitudinile dramatice ale asimilarii intr-un nou context etno-cultural. In concluzie, se evidentiaza aportul regizorului?poet la infiriparea si la maturizarea neoromantismului cinematografic in contextul filmului universal, semnaland fenomenul cristalizarii miturilor personale ale maestrului de o rezonanta aparte in spiritualitatea nationala.
Filmul poetic a inceput sa existe din clipa in care geniul anonim a rostit Pe un picior de plai, / Pe o gura de rai. Sunt ?scolerul" ciobanilor nostri plecati de secole in campiile cosmice, spre a lumina si incalzi universul. Creatorii de metafore au fost cei care au daruit lumii un nou spatiu spiritual. Au largit pana la stele orizontul estetic si intelectual. - Emil Loteanu
Maximalistul Emil Loteanu se inscrie printre exponentii de varf ai sclipitoarei generatii saizeciste, in spatiul neindurator al unui tragic erou romantic entuziasmat de fantasmagorica aspiratie de a imbratisa, intru desavarsire, lumea cu aripile celor mai marete visuri ale omenirii. Nici lumea, nici oamenii nu au fost insa in stare sa-si schimbe chipul ca sa corespunda idealurilor sublime ale Artistului. - Ana-Maria Plamadeala
Cărți,multe cărți.
