Elogiul vanitatii. In versiunea romaneasca a autorului

Omul care, privind in strafundul sufletului, aspira sincer sa afle ceva risca sa descopere despre sine adevaruri nu foarte magulitoare. Teama de a face asemenea descoperiri conduce, cum era si de asteptat, la ideea imposibilitatii cunoasterii de sine. Aceasta idee ne convine: preferam sa ne odihnim capul in intunericul caldut al nisipului, decat sa ne vedem, la lumina zilei, mutra de strut. Cunoasterea de sine risca sa devina o insulta la adresa amorului propriu, desi ea ramane, nu mai putin, o nazuinta trufasa. Un ideal ce aseaza Adevarul mai presus de Bine si de bunele intentii cu care e pavat drumul spre iad. Un ideal ce aseaza, de asemenea, Adevarul mai presus de Frumos adica de simbolul (cum s-a spus) al binelui moral si, chiar in mai mare masura, al lumii aparentelor. - Andrei VIERU