Scriu versuri de pe vremea cand am invatat sa scriu destul de bine, adica de vreo jumatate de secol. Visul meu din copilarie a fost sa scriu o carte, cat de mica si cat de neinsemnata ar putea sa fie. A fost visul care mi-a dat mereu putere si rabdare sa merg mai departe, mi-a pastrat vie in suflet speranta ca, intr-o zi, o sa reusesc. Si am reusit. Sufletul celui care scrie o carte, picteaza, joaca pe scena e ca un fluture care iubeste toate florile, chiar si pe cele desenate de iarna pe geamuri. Un fluture care iubeste lumina si se ridica spre ea, chiar daca stie ca va arde.
Cărți,multe cărți.
