In anii celui de-al Doilea Razboi Mondial, intr-o serie de state vest-europene s-a format exilul romanesc antitotalitar, provenit dintr-o majoritate de fosti membri ai personalului diplomatic si consular aflati in strainatate si ramasi in pribegie. Odata cu actul de la 23 august 1944 si masurile ulterioare luate de guvernul doctor Petru Groza de rechemare a marii majoritati a diplomatilor aflati la post in strainatate, cei mai multi nu au dat curs cererilor, au ramas in Occident si au consolidat exilul care va capata o tenta net anticomunista, replica la procesul avansat de sovietizare a Romaniei si a institutiilor ei democratice.