?Ai ars pana ai devenit praf de stele, cenusa nemuritoare. Ai ars de dor nebun si te-ai facut scrum la picioarele mele. Sa-ti amintesc ca asa eram si eu la inceput? Oricum degeaba as face-o, ca tu ai ajuns sa fii mort de mult. Ai ars, cerule, cu tot cu soare, luna, stele si nori. Ai ars neincetat si ne-ai ars si pe noi. Fara sa spui adio lumii, tu ai murit de tot.? fragment poezie ?Ai ars, cerule? de Elena Bontea
Cărți,multe cărți.
