Premiul Kossuth (post mortem, 1990) Într-o noapte de cumpănă, doi bărbați au parte de confruntarea pe care au ocolit-o o viață întreagă. Cel mai recent dosar de pe biroul lui Kőmives Kristóf, judecător în Buda interbelică, este divorțul soților Greiner. Nu ar trebui să fie decât un alt proces banal, dar judecătorul face o descoperire care îi tulbură liniștea: numele de dinainte de căsătorie al femeii este Fazekas. Fazekas Anna. Elanul tinereții, o plimbare pe Insulă, o privire misterioasă în lumina felinarului… Amintirea acelor clipe fugare deschide răni vechi, nebănuite sub stratul gros al anilor în care judecătorul și-a sacrificat sentimentele și gustul pentru imprevizibil de dragul păstrării unui trai burghez nepătat, fundamentat pe valori solide. Dar când domnul Greiner își face apariția în casa lui spre miezul nopții, aducând vestea morții subite a soției sale, Kristóf se trezește prins într-un dublu rol: de martor și de acuzat într-o confesiune care dezvăluie abisul dintre doi bărbați, fiecare sfâșiat între căutarea iubirii și jocul nemilos al întreținerii unor aparențe. Prin arta desăvârșită a monologului amplu, Sándor Márai sondează la nerv conștiința umană, voința, compromisul și crevasele minciunii, atrăgându-și cititorii într-o narațiune pe cât de sfâșietoare, pe atât de sublimă.
Cărți,multe cărți.
