Timp de aproape o jumatate de mileniu, cel putin din anul 1507, din vremea lui Bogdan voievod, fiul lui Stefan cel Mare, pana in anul 1968, la inceputurile ,,Epocii de Aur" a Republicii Socialiste Romania, Romanul a fost, in mod natural, avand in vedere datele esentiale ale identitatii sale, capitala unei unitati administrativ-teritoriale distincte. Chiar daca, incepand din anul 1950, conform riguros urmatului model comunist sovietic, acea unitate nu a mai avut statutul unui tinut, district ori judet, ci doar al unui raion (un fel de plasa mai mare de pana atunci), ea nu a disparut cu totul decat in anul de gratie 1968, fara a mai reaparea, cum ar fi fost de asteptat, imediat dupa anul 1989. Dictionarul de fata, unul in acelasi timp explicativ, istoric si etimologic, prezinta in cele 329 articole ale sale tot atatea existente sau disparute, care, de-a lungul acestei istorii semimilenare, au fost, mereu sau numai temporar, romascane. Provenienta si istoria acestor denumiri fac dovada unei remarcabile bogatii si surprinzatoare varietati, explicabile daca avem in vedere pozitia geografica a Romanului, in zona centrala a Moldovei, la rascruce de drumuri, furtuni si civilizatii, iar de aici, statutul sau de vechi si important centru militar, economic si spiritual al Tarii de Jos, numit si Targul de Jos, cu Cetatea Veche, a lui Roman I, cu Cetatea Noua, a lui Stefan cel Mare, cu Episcopia sau chiar Mitropolia din Targul lui Roman sau din Targul de Jos, a lui Alexandru cel Bun, cea mai veche din aceasta parte a Moldovei si apoi, cea mai importanta a Moldovei intregi
Cărți,multe cărți.
