Lupta cu focul. Criza financiara si lectiile ei

Lupta cu focul: Criza financiara si lectiile ei/ Firefighting: The Financial Crisis and Its Lessons de Ben S. Bernanke, Timothy F. Geithner si Henry M. Paulson Jr. este un studiu foarte interesant si bine documentat despre teoria si practica combaterii dezastrelor financiare. Cartea vorbeste mai exact despre marea criza financiara din 2008, despre cum s-a produs ea, si mai ales, despre lectiile ei, care s-ar putea dovedi folositoare pentru reducerea daunelor viitoarelor crize. Cei trei autori ai cartii au ocupat functii de decizie in timpul marii crize financiare din 2008: Ben S. Bernanke era presedintele Rezervei Federale, Henry M. Paulson Jr., secretarul Trezoreriei, iar Timothy F. Geithner, presedintele Bancii Rezervei Federale din New York. Fiecare dintre ei a contribuit astfel, prin natura functiei ocupate, la masurile luate in fata catastrofei care a inabusit creditele globale, a devastat finantele globale si a lasat economia americana prada unei recesiuni de proportii, nemaiintalnite de pe vremea cozilor la alimente si a bidonvilurilor din anii '30. Ben Bernanke este in prezent un distins membru al Brookings Institution si presedintele Asociatiei Economice Americane. S-a aflat la conducerea Rezervei Federale intre 2006 si 2014. Timothy Geithner este presedintele companiei Warburg Pincus si a fost, din 2009 pana in 2013, in timpul primului mandat al presedintelui Barack Obama, cel de-al saptezeci si cincilea secretar al Trezoreriei. In timpul administratiei Bush, a ocupat functia de presedinte al Bancii Rezervei Federale din New York. Henry Paulson este fondatorul si presedintele Institutului Paulson si fostul presedinte si CEO al companiei Goldman Sachs. Intre 2006 si 2009, in timpul administratiei Bush, a ocupat functia de secretar al Trezoreriei. Este autorul volumelor On the Brink: Inside the Race to Stop the Collapse of the Global Financial System (Pe marginea prapastiei. In interiorul cursei pentru oprirea prabusirii sistemului financiar mondial) si Dealing with China: An Insider Unmasks the New Economic Superpower (Confruntarea cu China. Dezvaluirile unui initiat despre noua superputere economica). Ben S. Bernanke si colegii lui au facut parte din prima linie de lupta impotriva efectelor devastatoare ale crizei economice din 2008, prin stabilirea unor interventii de urgenta ce au insemnat de la imprumuturi conventionale si neconventionale, la salvarea de catre guvern a marilor firme si la sprijinul acestuia fata de pietele de credit vitale. Si pentru ca aceste masuri s-au dovedit a fi insuficiente, s-a ajuns pana la injectarea de sute de miliarde de dolari in institutiile financiare private. In colaborare cu alte oficialitati publice din Statele Unite si din intreaga lume, au reusit in cele din urma sa stabilizeze sistemul financiar inainte ca inghetarea canalelor de credit si prabusirea valorilor activelor sa arunce economia globala intr-o noua depresiune. Dar sa incepem cu inceputul... Capitolul I. VEGETATIA USCATA: Radacinile crizei Cauza crizei financiare din 2008 a fost, conform celor trei autori, asaltul asupra sistemului financiar declansat de criza de incredere in imprumuturile ipotecare. Aceasta a fost alimentata de o perioada de avant a creditarii, in care multe familii si institutii financiare s-au supraindatorat foarte mult, finantandu-se aproape exclusiv din datorii. Pericolul s-a agravat pentru ca o foarte mare parte din risc a migrat catre institutiile financiare care operau in afara constrangerilor si a protectiilor sistemului bancar traditional si pentru ca o mare parte din efectul de parghie a luat forma unei finantari instabile, pe termen scurt, care risca sa dispara la primele semne de dificultate. Toti acesti factori: explozia indatorarii financiare, dependenta de finantarea pe termen scurt, migratia riscului catre sistemul bancar fantoma, dezvoltarea institutiilor considerate ,,prea mari ca sa falimenteze" si omniprezenta instrumentelor derivate obscure, sustinute de ipoteci necorespunzatoare, au jucat un rol independent in evolutia lucrurilor, iar interactiunile continue dintre ei au creat o panica deosebit de periculoasa. Panica, la randul ei, a paralizat creditele si a spulberat increderea in economie, per ansamblu, somajul si executarile silite rezultate sporind si mai mult aceasta panica. Astazi, s-a ajuns la concluzia ca o buna parte din efectele devastatoare ale crizei din 2008 au fost cauzate de faptul ca guvernul nu a reusit sa tina in frau excesele care au contribuit la declansarea crizei, dar si de faptul ca SUA nu au avut instrumentele necesare pentru a riposta inca de la bun inceput. Cei trei autori analizeaza astfel aici cazul companiilor Fannie Mae si Freddie Mac, care detineau sau garantau jumatate dintre creditele ipotecare rezidentiale din Statele Unite si care au ajuns astfel sa acumuleze datorii uriase. Cand, in cele din urma, Rezerva Federala a inceput sa sanctioneze imprumuturile fara documente si alte abuzuri ipotecare revoltatoare, criza debutase deja, asa ca masura s-a dovedit tardiva. Capitolul 2: PRIMELE FLACARI (august 2007 - martie 2008) Analizand amalgamul de evenimente care s-au succedat rapid incepand din septembrie 2008, ii dam dreptate lui Lenin care spunea ca exista decenii cand nu se intampla nimic, si cateva saptamani cand se petrec evenimente cat pentru decenii intregi - pentru ca aceasta a fost senzatia creata de criza. Dar mugurii crizei aparusera mult mai devreme de septembrie 2008, si anume in august 2007, cand BNP Paribas, cea mai mare banca din Franta, a anuntat suspendarea retragerilor din trei fonduri care detineau active garantate cu ipoteci subprime din S.U.A., acuzand "evaporarea completa a lichiditatilor" de pe piete pentru aceste active. Incidentul a generat panica, astfel ca, ulterior, bancile au inceput sa stranga numerar, ratele percepute reciproc pentru imprumuturi erau in crestere, iar investitorii speriati isi scoteau banii din alte fonduri, pentru a se asigura ca nu aveau sa fie si acestea inghetate. Astfel, stabilitatea sistemului financiar a inceput sa se clatine din ce in ce mai tare. Cei trei autori trec in revista evenimentele economice care au marcat aceasta perioada de debut a crizei, incepand cu prabusirea Countrywide Financial, un colos financiar care in 2006, emitea un credit ipotecar din cinci in Statele Unite, si continuand cu prabusirea colosilor Merrill Lynch si Citigroup. In paralel, cei trei autori trec in revista masurile luate de Rezerva Federala Americana, dar si de Guvern in incercarea de a redresa situatia. Capitolul 3: FOCUL SE EXTINDE (martie 2008 - septembrie 2008) In aceasta sectiune a cartii, autorii discuta despre cazul Bear Stearns - o institutie financiara importanta cu o vechime de 85 de ani si active de 400 de miliarde de dolari, care se afla pe marginea prapastiei in momentul crizei, prabusirea ei amenintand sa distruga intreg sistemul financiar. Urmarim cum a fost gestionat acest caz, dupa care asistam la inceputul declinului venerabilei banci de investitii Lehman Brothers. Urmeaza apoi nationalizarea companiilor Fannie Mae si Freddie Mac, cu scopul de a se evita inca o insolventa dezastruoasa, prin injectarea in fiecare dintre ele a cate 100 de miliarde de dolari. Datorita acestei masuri s-a evitat iminenta incapacitate de plata a datoriilor si activelor pe care le garantau. Capitolul 4. INFERNUL (septembrie 2008 - octombrie 2008) Prabusirea venerabilei banci de investitii Lehman Brothers, care a inregistrat cel mai mare faliment din istoria S.U.A este asociat de multi cu adevaratul debut al crizei financiare. Cum salvarea ei de la faliment s-a dovedit imposibila, negasindu-se niciun investitor privat dispus si capabil sa-i garanteze obligatiile, efectele falimentului ei aveau sa se faca resimtite in intreaga economie mondiala. Derulam firul inapoi si aflam care au fost greselile care au condus Lehman Brothers la faliment; ce adevarata desfasurare de forte au insemnat incercarile de salvare a ei si in cele din urma cum falimentul ei a devenit o trista realitate. Intre timp, vedem cum si alte institutii financiare, altadata solide, dau semne de slabiciune, printre ele numarandu-se Merrill Lynch, Morgan Stanley si chiar si Goldman Sachs, banca de investitii cu cel mai solid bilant si cea mai mare rezerva de lichiditati. Tot acum, AIG da si ea primele semnale de alarma. Iar aceasta era o veste cat se poate de rea din moment ce AIG oferea asigurari de viata, de sanatate, pentru proprietati, autovehicule si conturi de pensie, pentru peste 76 de milioane de clienti, dintre care 180.000 de companii, pentru care lucrau mai mult de doua treimi din forta de munca americana. Povestea AIG va avea insa un final fericit. Unul care a costat SUA o suma de neimaginat: 185 de miliarde de dolari. Capitolul 5: STINGEREA FOCULUI (octombrie 2008 - mai 2009) Ce trei autori ne ofera un tablou al proportiilor acestui colaps financiar pentru economia SUA care a pierdut peste doua milioane de locuri de munca, iar nivelul scaderii ei a atins o rata anuala de 8%. Vedem insa in aceasta sectiune cartii cum SUA au reusit sa isi revina impresionant dupa aceasta criza. Dar revenirea nu a fost deloc usoara, mai ales dupa ce sistemul incasase timp de paisprezece luni, lovitura dupa lovitura, iar haosul din septembrie - nu doar prabusirea companiei Lehman, ci si falimentul evitat in ultimul moment al firmelor Fannie Mae si Freddie Mac, Merrill Lynch si AIG, urmate de criza fara precedent a fondurilor pietei monetare - a fost un soc devastator pentru pietele de credit si la capitolul incredere. Tot aici cunoastem o parte din programele care au ajutat la surmontarea crizei, precum TARP, care a insemnat injectarea in economia americana a 700 de miliarde de dolari. Insa problemele sistemului depaseau cu mult aceasta suma, iar teama legata de solvabilitatea altor firme financiare ramanea in continuare crescuta. Intre timp asistam si la terminarea mandatului lui George Bush si inceperea celui al lui Obama si vedem ce masuri suplimentare pentru revenirea din criza s-au luat in timpul administratiei lui. Tot acum apar si primele semne de revenire din criza dupa lungile serii de interventii de urgenta. Vastele programe de creditare si lichiditati ale Rezervei Federale, salvarea companiilor Bear, Fannie, Freddie si AIG, garantia Trezoreriei pentru fondurile pietei monetare, garantiile FDIC pentru datoriile bancare si alocarea initiala de fonduri TARP bancilor, toate au fost necesare pentru stingerea focului, chiar daca, luata individual, niciuna dintre actiuni nu era suficienta. Asa se face ca astazi, ca urmare a acestor reforme, institutiile financiare au mai mult capital, un efect de parghie mai scazut, mai multe lichiditati, si depind mai putin de finantarea pe termen scurt. Cu alte cuvinte, astazi, reglementarile de protectie impotriva unei valvatai financiare sunt mai solide, insa, cu toate acestea, nimic nu ne poate garanta ca istoria nu se va repeta. Asta pentru ca realitatea este ca nu putem preveni in totalitate crizele financiare, ele fiind produsul emotiilor si al perceptiilor umane. De aceea, considera autorii, lectia pe care trebuie sa o invete guvernele statelor in urma acestei crize este sa se concentreze mai mult pe masuri de prognoza si preventie, intrucat cel mai bun mod de a reduce la minimum daunele cauzate de o criza financiara este sa o impiedicam sa inceapa. Asta chiar si in conditiile in care este extrem de greu sa anticipezi o cadere financiara.