Despre

Intr-o priveliste, liniile care despart au si calitatea de a uni. Rare (dar cu atat mai apreciate de privitori) sunt situatiile cand o linie care desparte si uneste are glas. O asemenea linie se numeste orizont verbal, iar actiunea ei se cheama orizontare.Orizontarea nu este altceva decat organizarea unui spatiu prin cuvinte. Dintre cuvintele folosite la orizontarea lumii, trei au patruns in limba romana (aduse de pribegii orizontali in traiste) si s-au stabilit aici.Primul este prunc, folosit cand un sir de munti intalneste bolta si o impunge. Ca sa n-o rupa (fiindca s-ar crea un clivaj intre compartimente), orizontul verbal intervine cu vorba. El spune prunc si un tampon de nori se naste, creste si se asterne, unind varfurile muntilor cu poala boltii, intr-un contact fara asprime.La celalalt capat al spectrului sonor se aude cuvantul porunca, rostit pentru a desparti apele de uscat, care altfel s-ar impreuna intr-un mil.Iar ultimul este crocodil, spus incet pe un camp medical, printre cabluri.