Despre iubire, zbor si lumina

,, Poezia e copilul care ramane in sufletul adolescentului, al omului matur si al batranilor, peste durere, dezamagire si suferinta. Pastrati pe copilul vostru, din sufletul vostru, pastrati-l ager si curat. Duceti-va in fiecare zi la perdeaua leaganului in care copilul din sufletul vostru surade…Si jucati-va cu el in fiecare zi…” Tudor Arghezi La inceput au fost iubirea…si lumina…si zborul…, si Dumnezeu ni le-a daruit pe toate. Mi-am dorit sa surprind aceasta lume in versuri simple si suple. In ordinea vibratiei si a profunzimilor atinse, un vis ar fi fost poate mult mai potrivit pentru oricine. Aceste poezii s-au scris, cumva, intr-o simbioza a cuvintelor cu aripile si a vibratiei sufletesti cu plutirea siderala. Versurile mele imbraca emotii calde, reverberandu-le in inima oricui e dispus sa inchida, chiar si pentru o clipa, ochii, pentru a medita la gandul daruirii si al inaltarii fiintei noastre. Va marturisesc cat de mult mi-am dorit ca acest volum de debut sa se inti