China tr?ie?te chinul ve?nic repetat al c?ut?rii de embleme. Via?a, oamenii ?i cele zece mii de lucruri trebuie turnate în formele cristaline ale hieroglifelor ?i numirilor perfecte; tr?ie?ti supunându-te pove?tii deja scrise pentru tine de canoanele confucianiste, de în?elepciunea imperial?, sloganurile înfl?c?rate ale Partidului sau clevetirile turmei. Îns? zguduirile oarbe ale istoriei ?i ale cet??ii sparg vechile pece?i ale cuvintelor, individul aruncat în deriv? nu mai ?tie cine ?i cum trebuie s? fie, noima vie?ii ?i fericirii cu greu mai poate fi numit?. Al?turi de dublul ei narativ, Wu Wei, Zhang Jie încondeiaz? caligrafia pierdut? a femeii în China ultimului veac. Stampele reînn?dite deslu?esc ipostazele sor?ii tragice ale femeilor din familia Ye de-a lungul câtorva genera?ii, de la feti?cana dârz? îndurând cutumele feudale ale unui c?tun îndep?rtat, la scriitoarea celebr? tr?indu-?i alienarea în sânul noului comunism à la chinoise. Degringolada r?zboinic? de dup? c?derea ultimei dinastii, r?zboiul civil dintre Guomindang ?i comuni?ti, lupta mitologizat? împotriva invadatorilor japonezi ?i creuzetul ideologic aberant de la Yan?an, Marea Revolu?ie Cultural? ?i reeducarea prin for?? a intelectualilor sunt tot atâtea scene fals glorioase în care femeile Chinei au fost nevoite s? joace aproape neputincioase. Deasupra oric?ror nenorociri ?i plânsete istorice planeaza îns? proteguitor spiritul atavic al dârzeniei feminine, cel întrezarit de Wu Wei înc? din copil?rie sub bol?ile unui templu de pe podi?ul de loess ?i pe care, în nebunie, a reu?it probabil s?-l reg?seasc?.
Cărți,multe cărți.
