Cum sa lecuiesti un fanatic

Pret:

Lei

Cum sa lecuiesti un fanatic reuneste o serie de excelente eseuri si un interviu al lui Amos Oz pe teme care, prin stringenta problemelor subsumate lor, ar trebui sa figureze pe o „ordine de zi" a gandirii fiescaruia dintre noi: fanatismul religios, conflictele culturale, relatia cu celalalt, acceptarea diferentei, nevoia de compromis inteligent. Lucid, ironic, perfect argumentat si informat, proaspat si profund, discursul lui Amos Oz deschide o noua perspectiva, cea mai buna dintre cele posibile. Cred ca, atunci cand asistati la o catastrofa - o explozie, sa zicem -, exista doar trei optiuni principale. Prima: sa o luati la goana cat va tin picioarele, iar cei care nu pot fugi n-au decat sa arda. A doua: sa-i trimiteti o scrisoare foarte indignata editorului ziarului dumneavoastra, cerand ca vinovatii sa fie dati afara din serviciu. Sau sa organizati o manifestatie. A treia: sa aduceti o galeata cu apa si sa o aruncati peste foc, si daca nu aveti galeata sa aduceti un pahar, si daca nu aveti pahar sa aduceti o lingurita - tot omul are o lingurita. Da, stiu ca o lingurita e mica, iar focul e imens, dar suntem milioane de oameni, si fiecare are o lingurita. Ei bine, as vrea sa fondez Ordinul Linguritei. Mi-ar placea ca aceia care imi impartasesc atitudinea - nu fuga, nu scrisoarea, ci lingurita - sa poarte intotdeauna la rever o lingurita, ca sa stim ca suntem in aceeasi miscare, in aceeasi fratie, in acelasi ordin, Ordinul Linguritei. Aceasta este filozofia mea, intr-un cuvant - sau intr-o lingurita, cu voia dumneavoastra. - Amos Oz Amos Oz este vocea ratiunii ridicata peste confuzia generala. - Nadine Gordimer , laureata a Premiului Nobel pentru Literatura Esenta acestor eseuri lucide, meditative consta in argumentarea convingatoare, sustinuta de autoritatea unica a scriitorului. - Iza Katznelson, Columbia University Traducere din limba engleza de Dana-Ligia Ilin. Fragment din cartea "Cum sa lecuiesti un fanatic" de Amos Oz: "Profetii se apucau sa discute cu Dumnezeu, si uneori il acuzau. Povestea mea preferata din Talmud a fost intotdeauna cea despre doi rabini foarte virtuosi, Rabbi Jehoshua si Rabbi Tarfon, care, in calitatea lor de judecatori, se contrazic pe o anumita interpretare a legii divine, Tora. Discuta ei de zor, si, in cea mai buna traditie evreiasca, discuta zi si noapte, fara oprire, nu mananca, nu dorm, o tin tot asa. Dupa sapte zile si sapte nopti, Dumnezeu Insusi se milostiveste de ei, isi da seama ca o sa moara tot discutand astfel. Asa ca intervine, si se aude din tarii o voce, Bat Koll, spunand: "Rabbi Jehoshua are dreptate, Rabbi Tarfon se insala, duceti-va la culcare". ("Duceti-va la culcare" nu e in text, dar e in context.) Si totusi, acesta nu este sfarsitul povestii. Invinsul, Rabbi Tarfon, ridica ochii la cer si zice: "Doamne Atotputernic, ai dat Tora oamenilor, fa bine si nu te baga in discutia asta". Si nici un trasnet n-a venit din ceruri sa-l izbeasca, n-a cazut pe el ploaie de pucioasa! De fapt, dupa ceea ce imi inchipui ca a fost o clipa de sovaiala uluita, Dumnezeu zice: "...Fiii mei m-au invins". Si El se retrage, daca putem spune asa, cu divina Lui coada intre divinele Lui picioare, si cei doi rabini continua sa se contrazica. Aceasta traditie, acest filon de anarhism, de contrazicere, este crucea civilizatiei noastre, si iaca, mie imi place. Chiar si cand ma scoate din minti, chiar si cand se intoarce impotriva mea, uite ca-mi place. Asadar, de ce n-as face-o si eu? Mai fac o digresiune, cu o istorioara: am fost inrolat ca ofiter cu rang mic intr-o unitate de tancuri din armata israeliana, pe frontul egiptean, in '67, in Razboiul de Sase Zile. Eram rezervist, aveam aproape 30 de ani, si toti de acolo lucram in diferite domenii, nu mai eram soldati tineri. Dar ne gaseam intr-o unitate de tancuri si, in ultima noapte dinaintea bataliei, sedeam la un foc de tabara si ne dadeam cu parerea despre ce va mai fi. La un moment dat s-a aratat generalul. Generalul Tal era comandantul suprem pe frontul de sud in razboiul din '67. Era liniste, si generalul Tal s-a apucat sa ne impartaseasca ideile lui despre batalia care urma. Dupa vreo patru fraze a fost intrerupt de un caporal mai in varsta, ochelarist si rotofei, care a spus, foarte politicos: "Scuzati-ma, domnule general, ati citit vreodata Razboi si pace, al lui Tolstoi?" Generalul a zis: "Sigur ca da, ce mai intrebare, l-am citit de mai multe ori". "Si va dati seama, domnule general, ca sunteti pe cale sa repetati eroarea de conceptie pe care, dupa parerea lui Tolstoi, au facut-o rusii in batalia de la Bordino?" Cat ai bate din palme, tot plutonul se pornise sa discute cu indarjire si zbierete despre Tolstoi, strategie, literatura, traducere, despre toare cele. Toti racneau cat ii tineau plamanii, toti isi ziceau intre ei "idiot", inclusiv generalul si caporalul. Pana la urma s-a dovedit ca acel caporal era profesor de literatura rusa la Universitatea din Tel Aviv, insa generalul avea un grad superior in filozofie la Universitatea din Ierusalim. Asadar, de ce n-as face-o si eu? Israelienii discuta, discut si eu."

Carți de acelaș autor: Amos Oz

Cărți Eseistica

Cărți Stiinte Umaniste