In Cu fata la perete, Livius Ciocarlie isi (re)citeste si (re)scrie propria biografie cu aceeasi acuitate rafinata dintotdeauna, dar cu o cruzime sporita si cu un fel de luciditate ultimativa a marturisirii.
?Omul suprafetelor? ce se pretinde a fi se intalneste, in scris, cu Bernardo Soares, heteronimul lui Fernando Pessoa, isi reexamineaza la sange retractilitatile, inaderentele, naivitatile, insuficientele si, pornind de la propria experienta ? de viata, de lectura, de scris? ?, supune tuturor intrebarilor posibile conditia omului modern.
Autenticitatea scrisului sau nu e, s-ar zice, altceva decat arta de a-si pune in scena, cu extrema finete, o onestitate impinsa pana la extrem.
?Cu fata la perete este cronica unei descoperiri tardive. Cand, cu ani in urma, l-am descoperit pe Bernardo Soares, nu mi-a spus prea mult. Reintalnindu-l, tot pe cale livresca, mi-am zis: Mai! Omul asta imi aduce aminte de cineva. Cautand bine-bine, am gasit: sunt eu. Nu semanam noi chiar in toate, dar asta nu schimba mare lucru. Nici cu mine insumi nu seman leit.? - Livius Ciocarlie
?Avem in cazul miilor de pagini apartinand genului datorate lui Ciocarlie unul dintre cele mai intinse jurnale de existenta (cum le-a numit M. Zamfir) si, in orice caz, unul dintre cele mai valoroase literar din intreaga noastra literatura.? - Nicolae Manolescu
Cărți,multe cărți.
