Provocările venite în ultimul timp din câmpul literar românesc au modificat substanțial lectură textelor scriitorilor moderni. în colecția „Literatura română moderna“ sunt „arhivate“ contribuțiile unor participanți majori la schimbarea de discurs literar. Încercam astfel să adresăm o invitație elevilor și profesorilor de a caută să înțeleagă mizele și subtextul unei transformări de paradigma literară. În Corigent la limbă română locvacitatea se amestecă cu un fel de melancolie, care da cărții, interesantă și că document, o oarecare nobleță. Dar „misticul“ este și aici în toi, potrivit până la un punct cu copilăria unui român din preajmă Oltului, replică mai zgomotoasă „medelenismului“ lui Ionel Teodoreanu. Este plină de haz scenă tezei la limbă română. Eroul, elev în clasă a VI-a, având a scrie despre Umbră lui Mircea. La Cozia, își aduce aminte că mănăstirea n-are turnuri și că umbrele turnurilor nu cad până peste apa Oltului: „Eram așa de sigur c-am să fac cel mai bun concurs din clasă, că nu mai am răbdare s-aștept. Mă ridic dar, după cum este obiceiul în școală, cu degetul arătător de la mână dreaptă în sus și cer cuvântul. Profesorul, care de pe catedra observă mai dinainte enervarea mea, mă întreabă – mișcând nedumerit din cap, ce vreau. În jurul meu, câțiva elevi s-au oprit din scris și curioși mă fură cu coadă ochiului. Eu nu mai aștept să fiu întrebat a două oară ce vreau: – Poezia Umbră lui Mircea. La Cozia nu este adevărată, domnule profesor...“ Izbit în certitudinile lui, profesorul da pe ușă afară pe junele critic.
Cărți,multe cărți.
