Comoara piticilor

Comoara Piticilor este o poveste despre regasire, despre pasiune si cum ne poate ajuta pasiunea sa ne schimbam. Doi pitici pleaca in cautarea unei comori, unul este foarte entuziast, altul deloc. Aceasta calatorie ii schimba in bine si pe unul, si pe celalalt. Isi gasesc pasiuni pe care nu banuiau ca le au, isi fac prieteni si afla multe lucruri despre lumea inconjuratoare. In final, gasesc o comoara inestimabila, insa va las pe voi, dragi cititori, sa aflati care este aceasta. - Siminica Ciobanu Am citit povestea cu sufletul la gura, este foarte frumoasa si captivanta. In acelasi timp, atinge multe aspecte psihologice; unele sunt vizibile, cum ar fi importanta cartilor in viata noastra, a prietenilor, a unor scopuri si idealuri, dar sunt si aspecte psihologice mai putin vizibile publicului larg, care nu au mult contact cu partea psihologica si care merita a fi puse in evidenta, cum ar fi: dimensiuni ale personalitatii noastre, credinte limitative, iesirea din zona de confort, autovalorizare, valorizarea si valorificarea resurselor interne si externe, nevoia de a oferi si a primi ajutor si de a fi ghidati pe un drum, drumul catre Sine, catre comoara interioara. Dr. Psih. Iuliana Laura Taranovschi, Psihoterapeut integrativ Ilustratii de Mihaela Taranu. Fragment din cartea "Comoara piticilor" de Siminica Ciobanu: "- Spre Tara Curcbeului, ii raspunse Cico. - Tara Curcubeului? Sa nu-mi spuneti ca mergeti sa cautati comoara. - Ba,da, de unde stii? - Pai toata lumea vorbeste de aceasta comoara. - Serios? intreba Cico nevenindu-i sa creada. Si stii unde e tara asta? - Cum sa nu? E si un indicator la cativa kilometri de aici. - Nu pot sa cred, se trezi si Rico, vrei sa spui ca suntem la capatul aventurii noastre? intreba el cumva trist ca ajunsera la destinatie. Narcisa nu raspunse. Se duse spre scara, o ridica si o potrivi pe peretele din stanga, parea ca vrea sa caute ceva. Am ceva pentru voi, le zise Narcisa piticilor. In mana tinea un curcubeu mare, facut din hartie. - Un curcubeu? - Vi-l daruiesc, zise Narcisa. Piticii nostri ramasera fara cuvinte. Primisera un cadou special, poate cel mai frumos cadou din viata lor. Cico lua cu grija curcubeul si il puse cu grija in rucsac, ca nu cumva sa se murdareasca. Isi luara ramas bun de la piticul gazda si plecara spre directia indicata. Dupa o buna bucata de timp, au zarit si indicatorul. Nu mai era niciun dubiu. Tara Curcubeului exista si ei erau aproape la capatul aventurii lor."