Clarisse

  ?Cunoscutul autor francez, membru al Academiei Franceze, critic literar la Nouvel Observateur (Noul Observator), romancier si scenarist, Frederic Vitoux evoca in Clarisse o femeie iesita din comun, un personaj romanesc. Clarisse traverseaza un secol iluminand familia Vitoux. Sarm si nostalgie. Rareori se intampla ca un roman sa foloseasca atata eleganta si maiestrie artistica pentru a reusi sa-si fixeze atat de profund radacinile in pamantul eternitatii memoriei, folosind cu o extraordinara forta arta de a naviga pe linia atat de subtila a contingentei dintre real si imaginar. Retrasand istoria a trei generatii ale familiei Vitoux, autorul asaza in centrul naratiunii figura luminoasa a Clarissei, personaj care da si titlul romanului. Daca la inceput prezenta ei pare sa fie sufocanta, pe parcursul cartii devotamentul ei devine insa din ce in ce mai profund, transformandu-se, am putea spune, in devotiune. Romanul manuieste cu gratie arta portretului, a evocarii intr-un stil epurat a chipului discret, misterios al acestei femei capabile de o iubire adevarata, infinita, pe care singura o defineste: «Eu nu stiu sa iubesc, stiu sa ador». Clarisse devine astfel acel personaj unic, dificil de descris in cuvinte simple: «Cand ma gandesc la acesti ani din copilaria mea, iata ce mi se pare, fara indoiala, lucrul cel mai surprinzator: aceasta incapacitate sau aceasta renuntare la a o mai explica pe Clarisse. Ea nu corespundea niciunui model, niciunei imagini asemanatoare, niciunui rol pe care altii, prin analogie, l-ar fi putut juca. Nu era, prin urmare, nici matusa, nici bunica, nici vreo veche servitoare de-a familiei, nici vreo ruda saraca primita la ei. Iar ceea ce e si mai curios e faptul ca prietenii mei, ca si apropiatii familiei, o acceptara si ei pe Clarisse ca pe un fapt incontestabil, ca pe un fenomen pe care nu mai cautara sa-l inteleaga, de parca aceasta misiune se dovedea imposibila. Acest mister nu ii preocupa». Romanul Clarisse propune inainte de toate cititorilor un voiaj in lumea puritatii, a copilariei, a prieteniei dezinteresate, a frumusetii omului, a capacitatii lui de a se darui celorlalti. O carte hagiografica, deci, in care umbra adevaratei ei inspiratoare, sfanta Chiara d'Assisi, nu este niciodata departe.? - Dan Burcea, coordonator colectie.