Chiotitul

Strigatul pamantului Daca as fi ales eu titlul aceastei carti, ar fi fost Inlantuita in lumea dezlantuita. Ce ma surprinde la Cristina Struteanu este firescul cu care se plaseaza in lume, infasurandu-se de bunavoie in vartejul ei de chipuri, peisaje, legende, ziceri, mici intamplari crancene sau suave. La fel de uimitor e felul vital in care autoarea ia in stapanire viata, prin scris. Mereu m-am gandit la stilul autoarei ca la un fenomen al naturii pe care o iubeste atat. Sau ca la un chiot. Pe de alta parte, exista si ceva de vraja aici, un descantec rostit, pesemne, pentru a tine primejdia la distanta, dar, mai ales, pentru impacare: cu soarta, cu viata, cu moartea, cu oamenii. - Ioana Parvulescu Avem o Tara care detine inca stranii taramuri sau, altfel zis, locuri tainice, invaluite intr-o ocrotitoare insingurare din lumea cea mare si tulbure, si populate inca de oameni vechi, care traiesc dupa strabune randuieli, in respectuoasa comuniune cu Creatia, asa cum le-a fost daruita. Doamna Cristina Struteanu este o calatoare adevarata si totodata o pasionata exploratoare la pas a acestui univers, din pacate, tot mai evanescent. Ceea ce o cheama, o mana, o poarta irezistibil pe carari tot mai putin batute spre a descoperi frumuseti si adevaruri uitate sau nebanuite este sensibilitatea metafizica cu care a fost harazita si credinta intr-un duh inefabil ce rezida in lucrurile, locurile si oamenii cu trecut. Si dragostea de toate acestea, desigur, care, toate, ar ramane insa nestiute de n-ar fi slujite si de o vocatie literara cu mare dragoste pentru cuvinte si relevarea tainicei lor expresivitati, intr-un stil foarte personal, pasional, alert si, la urma urmelor, seducator. - Radu Ciobanu Cristina Struteanu are o solaritate care aprinde cuvintele si o bucurie a scrisului care il face fericit pe cititor. Ma numar printre cei molipsiti... - Sanziana Pop