Charlotte

Premiul Renaudot Premiul Goncourt des Lycéens Copilăria tragică și-o petrece la Berlin. Naziștii o exclud treptat din societatea germană. Dragostea arzătoare o trăiește înainte de a lăsa tot și de a se refugia în Franța. Acolo își transpune spaimele, visele și dorințele în desene fascinante, pe care i le încredințează medicului personal.   Portret al unei femei excepționale și evocare a unui destin tragic, Charlotte, adevărat succes de librărie, este și povestea unei căutari. Un scriitor a pornit în căutarea lui Charlotte Salomon, artista care și-a găsit sfârșitul la Auschwitz. Din cioburile sparte ale istoriei și din obsesia lui David Foenkinos s-a născut un roman al emoțiilor tari.   „Descoperirea operei lui Charlotte Salomon a reprezentat pentru mine o surpriză totală. Era tot ce așteptam, era cristalizarea artistică a tot ceea ce mă fascina. A devenit o obsesie care nu m-a părăsit niciun moment. Există puține documente despre ea. Am pornit pe urmele ei, i-am întâlnit pe cei care au cunoscut-o. Simplul fapt de a vedea școala unde a învățat mi-a spus multe despre ea. Mi-am dat seama de forța pe care o avea, am înțeles cum a trecut prin atâtea orori păstrându-și încrederea, salvată de creație. Și am vrut să aduc un omagiu acestei lumini. […] Cartea este o declarație de dragoste, un mod de a o tutui pe Charlotte ca pe o prietenă. De aceea am vrut ca titlul să fie simplu,  Charlotte. Mi-a fost foarte greu să scriu, să găsesc formula ideală. Am facut zeci de ciorne până când, într-o zi, i-am propus editorului meu această formă, un lung poem. Această rigoare mi-a impus un ritm, ca o muzică, ca niște valuri. Voiam să fie ceva simplu, precum Charlotte.” – David Foenkinos,  interviu pentru revista Marie France